MOTO: Am avut timp sa ma gandesc la faptul ca aceia care imi citesc randurile blogului tind sa judece ceea ce strecor printre randuri, insa nu ma pot lupta cu acest aspect-fiecare crede ce doreste, insa repet „realitate si fictiune printre randuri.”

A trecut aproape o luna de la ultima batalie din fata Portii Sangerii-perioada in care am preferat sa vizitez pentru ultima oara locuri care mi-au fost dragi mie in lumea de dincolo de Portile Curtii Piramidei.

E adevarat ca au fost cateva coltisoare in care m-am simtit bine si m-am regasit insa cum cu o floare nu se face primavara, asa am mers intotdeauna acolo unde a fost nevoie de mine mai mare dar nu inainte de a cantari daca pretul cerut suporta si consecintele, daca se merita sacrificiul.

Sunt constienta ca Robert, care a implint cu 2 zile inaintea bataliei 63 de ani a primit o palmuta urata in acea noapte nesttind daca sora lui va supravietui, Andrei a stat si el cu un ghimpe urat in coaste de ziua lui. Marlena, la cei 6 anisori ai sai ar putea sa fi intuit ceva, dar, dintre toti, Misha a avut cel mai amar gust pe limba dintre toti.

Orisicat, as zice, Neridor a dat de veste ca locul meu nu este inca intre cei din Lumea lui de Dincolo, dar cine sa creada pe el? Oamenii? Poate, dar dwarfii nici gand, nu inca, dar…Severus si Madalina, cu care am o legatura aparte, n-au confirmat decesul, Sonia si Becca nu simt golul lasat de sora lor geamana teoretic decedata, iar lipsa unui corp intre cei morti ii duce pe toti cu gandul la Thrain si lipsa lui intre cei macelariti la un moment dat.

O vreme, cum spuneam, am lasat lumea sa fiarba binisor la foc mic si stiu ca ar trebui sa imi fie rusine, pentru a putea sa ma despart de ultimile ramasite ale unei lumi care chiar daca mi-a facut bine la un moment dat, a ajuns sa imi faca mai mult rau decat bine acum. Ca mai scot nasul in acea lume in mod sporadic mai mult de nevoie decat de voie, atunci pot spune ca am socotelile incheiate in proportie de 90%.

Si daca aceste socoteli au cam fost incheiate, atunci am hotarat sa imi fac simtita prezenta: mai intai la padocuri unde, nazurosul meu Whitestar, a inteles ca stapana lui este cu ceva treaba departe de el si a fost extrem de cumintel. Nea Gheo, care oricat de pensionar ar fi, nu are stare acasa si nu se abtine niciodata sa apostrofeze ca magarusul ratacit in ceata apare de nicaieri ca o stihie a naturii numai buna sa sperie pe cei din jur, asa, pe nepusa masa.

-Si ce scarmaneala buna ti-ar trebui tie, Domnita…bine, fie, Conita, ca pui omu asa pe jar!

Stie el, Nea Gheo, ca oricat de bine m-ar sti el pe minte, nu voi inceta niciodata sa il uimeasca.

Murgul Soniei intelege ca stapana lui nu-i cu mine, dar se arata dornic sa ne insoteasca. Nu ca ar fi prima oara cand ar iesi cu mine si Whitestar la plimbare, cu sau fara Nea Gheo ca insotitor in locul Soniei.

Aflu cu ocazia asta ca apele sunt relativ calme in „Murg”, lumea isi cam vede de treaba, dar tare s-ar dori sa se stie de capul meu. Nu ca asta ar fi o problema, pentru ca am lasat totul in ordine inainte de batalie. Imi voi face simtita prezenta si intre ai mei cat de curand, insa cea care va scanci totusi ceva, va fi poate, chiar Sonia, caci il suna pe Nea Gheo sa intrebe de cei doi cai care nu dispar ei asa, cu de la sine putere, dar se linisteste cand afla ca sunt cu dansul, dar nu afla nimic de mine. Daca sor`mea banuieste ceva, nu da de inteles nimc si nici vocea nu o tradeaza.

Dupa plimbarea de seara, stiu ca trebuie sa imi spal cumva obrajorul fata de de cei care si-au avut ziua de nastere de curand si carora le-am umbrit bucuria.

Si am inceput sa pun la copt bezea pentru tort. Partea mai dificila a fost ca mi-am pus in minte sa personalizez tortul pentru fiecare in parte. Pentru Marlena si Robert a fost usor: un tort pentru amandoi impartit jumi-juma, frateste, fiecare cu partea lui.

Andrei a avut parte de tortul lui, pentru Carmen si Brandusa, care inca sunt componente ale lotului de volei senioare, un tort impartit frateste si aici, fiind nascute la 3 zile una de cealalta, Luana o sa puna ceva grame pe ea, caci i-am facut un tort exact pe gustul ei stiind cat de mult ii place cu martipan in loc de galzura uzuala, in timp ce nepoate Keilani si Misha au fost nevoiti sa imparta un tort, caci niciunul nu se poate hotari cum e bezeaua mai buna: cu ciocolata alba sau cu ciocolata neagra, amaruie. Asadar, jumi-juma.

Dupa livrarea dulciurilor, primesc un mesaj tipic pe telefonul mobil: „Bun rau, dar te man`c de vie cand oi pune mana pe tine!”

De la o singura persoana putea sa vina, insa tac chitic si-mi rad in barba cu Nea Gheo. Stie si el cine ar putea fi expeditorul mesajului. Nu raspund provocarii.

Copil ascultator fata de un om cu trei fire de par alb ramase in cap, ne intoarcem la padocuri. Ducem caii inaintru, un rand de tesalat, apa si hrama cu paturi pe spate, ca s-a cam lasat frigul. Observ ca batranul face un pas inapoi cand da sa iasa si-mi arunca o privire ingrozita.

-Conita, e grava treaba. Cred ca te cam asteapta artileria grea cu pregatita de atac.

Asa cum ma asteptam, fiecare dintre rasfatatii cu tort simte nevoia sa-si spuna parerea legat de absenta mea si tot felul de idei trecute prin cap cand ia-ma de unde nu-s si nicio veste. Am fost iertata de tirul cu bezea cand mi s-a vazut fata supta si cenusie si s-au simtit frisoanele care imi strabateau corpul cu regularitate. Tre sa recunosc ca mi-a iesit bine ceea ce am copt o noapte intreaga aproape.

Galadhriel a linistit pe toti zicand ca imi voi reveni din epuizarea fizica, apoi ne putem bate cu tort daca dorim. Totusi, ar merge si pentru Domnia Sa o cana cu vin fiert si scortisoara si un coltisor cald.

O baie fierbinte, vinul cu scortisoara, inconjurata de ai mei, Paun cu ambii ochi pe mine si o noapte de somn neintors bun, mi-au scos pamantiul din obraji, ochii au iesit din fundul orbitelor si albul lor s-a limpezit. Cumva, stiam ca Dally trimisese mesajul de pe telefonul tatei, caci e fana bezea de mana mea si mereu ma ia de urechi daca nu iese bine. Pune degetul exact pe buba. Si nu s-a inselat niciodata.

Ulterior, am aflat ca a trecut si Tornstenn sa ma vada in timp ce dormeam. A crescut mult si s-a facut cat un munte ingrozind pe multi care-l stiam la un metru jumate, dar si asa era voinic, fara pic de grasime pe el. Am putut presupune ca Paun i-a permis sa ma vada, finalul bataliei lamurind multe.

-Fata draga, acu ca ti-ai mai revenit o idee, trebuie sa te pun in tema ca ma doare capul rau de pe urma ta. Nici eu, nici mama ta, nu mai scapam de petitori. Si e bataie mare pe capul tau.

-Rezolvam imediat-il scurtam si-l dam…

-Pfui, oare la ce puteam sa ma astept?!

-Taica-al meu, oare nu te-ai obisnuit ca n-am niciodata toti sacii in caruta, stolul de pasari acasa si toata tigla pe acoperis?

-Mda, mai uit si eu, deh, varsta! Ce sa mai, om batran…

-Dar stiu ca cineva s-a trezit din morti, isi face Maicuta simtita prezenta insotita de Torstenn, lordul Elrond, Galadhriel, Ulmo si Paun. Tony, Robert…

-Stim, Maicuta, raspunde Robert pentru el si pentru Tony, nu-i lasam pe juniori s-o oboseasca prea tare. Pana si tripletii stiu sa stea cuminti, daca nu, ii despartim de Nadia.

-N-ai ce le zice, daca ei inteleg atata lucru, intervine Billy.

-Inteleg pentru ca au simturile foarte ascutite si o cam stiu pe pielicica lor. O constientizeaza.

-Dar stiu ca te-ai facut cat un munte, Tornstenn, zic masurandu-l din cap pana in pcioare. Bratul ce-ti face?

-E aproape vindecat, fac antrenamente usoare. N-as mai vrea o asa sperietura niciodata, cred?!

-Inseamna ca inca nu ma cunosti?!

-Presupun ca ar trebui…

-Maicuta, Misha spune ca-l doare capul. Si ca bantuie lumea cu petitul pe aci? Se marita careva din surorile mai mici potrivite ca varsta si eu nu stiu?

-Copil rau, de capul tau e vorba!

-Ziceam si eu ca ma scutiti de-a mai duce munca de lamurire.

-Noi stim, copila, ca tu stii ce-i mai bine pentru tine si noi nu ne putem amesteca in gandurile tale, dar nu scapam de petitori.

-Am si pentru asta o idee pentru ca stiu ca sunt vanata datorita statutului meu chiar daca am succesoare pe tron, stiu ca dau multe fantezii domnilor noaptea, insa idealul meu in viata nu este sa fiu mireasa, o mama cu casa plina de copii, sa stau intretinuta acasa si sa fiu sluj noaptea in patul sotului meu. Dar cum cu nebunii nu te pui, stiu cum pot sa le traduc mesajul pe limba lor si or sa se rasgandeasca ei singurei. Totusi, n-as mai astepta ca cineva anume sa lase sa treaca inca 20 de ani sa inceapa sa devina extrem de gelos cu ghilimelele de rigoare, dar constient la ce se inhama. Si stie ca nu cer marea cu sarea doar nu ne-am cunsocut ieri sau azi. Si nu-ti mai rade in barba ca ramai fara ea! Of, nu gasesc niciodata o penseta cand am nevoie de ea! Pfui!

-Trebusoara de fite penseta asta, sor`meo!

-Vine ea ziua ta, Dally! Vezi otrava si arsenic frumos dichisite pe tort, ce zici tu? Numa bune de pus pe limbuta, ca doar ti-o ploua in gura, zic?!

-Nadia, de altfel, pai?! Vaz io de tronul meu acolo, ca nu`s in stare sa fac ce faci tu, dar numa sa te dai jos din pat odata.

-Uite asa s-a invatat lumea cu narav, oare de ce sa ma mai mir?

Stiu si sunt constienta ca decizia luata in acele ultime clipe al bataliei, ultimul drum la pas in lumea exterioara curtii, discutia din aceasta seara, deciziile luate de-a lungul anilor din momentul in care am vazut limpede ce ma facea sa fiu diferita de cei din jurul meu, toate m-au indreptat spre acasa, spre curtea Piramidei „Murgul Maicutei Moise,” spre Poarta Sangerie si dincolo de ea, intr-o lume care atata timp a hibernat pe masura ce timpul trecea pana cand a inceput sa revina la viata odata cu venirea mea pe lume. Si daca am fost rotita care a pus totul in miscare, putin imi pasa ca mi se da toata stima si mandria pentru tot, am facut ceea ce am considerat ca este mai bine, am indreptat lucrurile acolo unde gresit si mi-am asumat greselile facute invatand din ele, am constientizat ca va trebui sa ma invat pe mine sa-i pot invata si pe altii ca mine cand va veni timpul, sa nu uit trecutul si sa inteleg prezentul ca viitorul sa fie bun si linistit cat se poate.

Padure fara uscaturi nu va fi niciodata pe fata pamantului, insa fiecare stie mai bine ce-si doreste de la viata si trebuie sa stie ca trebuie atentie sporita la ce ne dorim ca sa nu ne miram ca ni se intampla si cum ne asternem, asa dormim.

Stiu si sunt contienta, din nou, ca multa vreme voi avea de tras, voi mai pica din picioare pe nepusa masa, dar stiu ca incet-incet voi primi ajutor pe masura ce vom invata fiecare foarte bine felia lui si cum putem sa-i ajutam pe cei din jur, degrevand, insa nu stiu cati vor rezista asa cum rezist eu. Nu toti sunt la fel ca mine asa cum doua picaturi de apa nu seamana intre ele.

Poate ca s-au dezvaluit anumite lucruri in aceasta perioada, poate ca semnalul de alarma a fost tras ca epuizarea mi se citeste pe fata, uneori, se simte, dar este la fel ca furtunile de vara care apar din senin, de nicaieri.

Stiu si sunt constienta ca intre ai mei am un mic ajutor, fiecare dupa puterile lui, insa va mai trece vreme pana va veni pe lume un altul ca mine, dar nu va fi de la mine, caci de multa vreme mi-am luat gandul de la copiii pe care nu-i voi avea niciodata si stiu ca oricat de mult as trai in mijlocul celor mici, unde ma simt bine, povara neamului meu, pe care o port pe umeri singura, va ramane doar a mea. Chiar si dupa ce vremea mea in lumea celor vii va ajunge la final.

Am plecat capul acestei poveri stiind ca este a mea sa o duc la final, insa am mai primit si altele cu draga inima cand nimeni altcineva nu le mai facea fata si am invatat sa vad de rostul meu si alor mele, dar nu tot din tarlaua mea se stie si acest va fi al meu va merge cu mine in mormant.

Anunțuri