Cu  “non capisco quello che dici …” m-a tinut din scurt Francesco toata ziulica. Si colegii nu s-au putut abtine sa nu ma tachineze ori de cate ori au avut ocazia. N-or trece ei la incaltari de vreme rece cu sireturi? Atunci sa vezi ce spor voi avea la innodat fundite!

Bine o fi scris Creanga „Amintiri din copilarie” la vremea lui, am uitat cand a fost ultima zi de joi in care faceam consiliu cu colegii gandindu-ne ce vom face intr-un weekend de 3 zile…

Azi, insa, Francesco ne-a luat gustul amarui al nostaligiei de pe limba si cum trebuia sa existe un tap ispasitor…mi-am pielea la bataie fara sa vreau, care si asa cerea oarece scarmaneala la cat ma manca.

Cine e Francesco? De ce tap ispasitor?

Ei bine, Francesco este noul meu coleg de la munca, italian la origine, canadian dupa cetatenie. Vorbeste fluent engleza si franceza, insa limba materna inca nu si-a stricat-o prea tare cu accente straine.

Intr-un moment de neatentie (cred) am scapat cateva cuvinte in italiana, cuvinte invatate din zbor in perioada de pregatire catehica la Fiicele Sfantului Paul si atat mi-a fost! Ori cu Francesco nu te pui! M-a prins la inghesuiala si n-am cale de intoarcere!

Solutia? Am profitat ca intre 2 drumuri ambasada-aeroport si retur, am apucat sa bag un nas si la Biblioteca Metropolitana unde am gasit la raft, parca asteptandu-ma, o cartulie pentru invataceii incepatori in ale italianei si sper ca in cele doua zilei pe care le am dispozitie cat Francesco se bucura de primul weekend liber in tara, sa se lipeasca macar o idee de mine, caci vorbitori de italiana, slava Domnului, sunt destui in jurul meu si fara Francesco prin preajma!

Ce mi-a mai marcat ziua azi?

Revederea cu una dintre persoanele speciale pentru mine, sr Cristiana a fost o surpriza placuta. Foarte zambitoare si binedispusa, radia toata.

Un alt lucru de care m-am bucurat este ca am reusit sa ajung exact cand am sperat sa ajung la Sf Iosif. Alte variante ar fi fost in Baneasa si langa Statuia Aviatorilor, insa nu azi. As fi pierdut pana si momentul central al liturghiei, iar asta m-ar fi intristat dupa o zi destul de reusita pentru vineri, cand lumea se gandeste deja la ceea ce va face cu cele 2 zile de lenevie pe care din ce in ce mai putini oameni le au libere. O sa-mi lipseasca si mie duminicile libere, dar cu o organizare prudenta, s-ar putea evita situatiile neplacute, iar variante sa tot fie vreo 3 intre ambasada si aeroportul Baneasa, respectiv Otopeni, deci as cam avea de unde alege.

Si daca italiana voi reusi s-o dibui cumva, ce ma fac cu germana? Mi-am dat seama de curand, la o nunta, ca mi-ar fi fost util, intr-o oarecare masura, un dictionar ratacit prin buzunare…dupa vreun an de studiu, e drept cu ani in urma, deja e rusinica mare in conditiile in care se lipesc limbile straine de mine mai ceva ca mierea de albine. Sau era albina de miere?!

Cine a zis ca repetitia e mama invataturii si omul cat traieste invata…presupun ca a stiut ce spune si asta din proprie experienta.

Anunțuri